Mă bucură clipa când iți iei bilet de troleu
Pe cunoscuta rută de dor - cu mister mereu;
Să urci, să urci - căutându-mă-n aceleași ape -
Alți și alți munți cu vârfuri departe, dar aproape
De scara blocurilor de oraș, de prispa noastră
Construită din scaune de-acasă pe-o terasă
De copac devenit semafor pentru anotimpuri
Când ceasul predă ștafeta scurselor timpuri
Burselor de valori ce te preschimbă-n eu
Când devii îmbrățișare coborând din troleu.
