Visam cum inocentă te-adunai
De prin câmpiile-nverzite din tavane
Și cu-o eșarfă - pudică - îmi acopereai
Pielea dezgolită de vântul din pahare.
Visam cum primăverile-ți creșteau un cer
Senin în mămăliga ce-nflorea-n ceaunul mare;
Altar îmi este talpa ta de căzut înger,
Iar umărul mi-e crucea din păgâne-altare.
Visam cum dimineața-ceasta te năștea
În inocența cu care desenai castele;
Aromăm cu usturoi soarele și-o stea -
Gătim un psalm din pătrunjel și miere.
