Ne judecăm cu toți - în special cu sfinții:
De ce nu am dus apă la cimitir să bea
Fiece suflet căzut din cer, dar și părinții
Ce au crescut copiii fără a vedea
Cum se întorc pământuri dintr-o sapă
Ce găsește-n grindă uitatele povești
Scrise în cărămida ce se-adapă
Mereu din alte timpuri ce tu ești.
Nu ne uităm străbunii pe la răspântii goale,
Săpăm fântâni, lăsăm găleți și ceva ulcioare
Să nu vină-nsetați din lupte or din vânătoare;
Să le aprindem focuri - să fie lumină-n cale.
