Să ne luăm o călimară din cămară
Și să o zbughim afară din țară
Să zvârlim o iarnă în plină vară
Și să înjurăm birjărește în seară
Să tragem de guler vreo două trotuare
Pentru pașii greșiți ai unui om
Să împingem ochii din greul somn
Al oarbei ignoranțe fatale
Trezească-se spiritul lipsă
Din conacul fără prispă
În care-a trăit adumbrită
Ideea de libertate învechită
Să rupem cămășile de zale
De pe trupurile noastre goale
Să abolim sclavia autoimpusă
De mintea noastră (prea) supusă
E timp de poeme, dar și de cruci
Pentru toate gândurile ce le duci
În răspântii de drumuri ce nu mai apuci
Din gesturi străine să le traduci
