Când stai în fața unei foi albe,
în fața unei oglinzi,
în fața cerului (sau în spatele pământului),
în fața unui ochi de apă
ce se întrezărește printr-o mare înghețată,
în fața propriilor ochi
reflectați de realitatea imediată...
încerci să definești ceea ce percepi,
deși percepția poate fi
cea mai mare înșelăciune a umanului.
Poate că asumarea maximă a libertății
este să nu pui în cuvinte ceea ce simți.
