Septembrie

E o dimineață de septembrie...
Nici o horă a soarelui,
nici un sunet din asfalturi,
nici o adiere de vânt,
nici un glas să strige,
nici o nuanță desenată pe geamuri,
nici un cer care să asculte trecerea vremurilor pe sub pământuri.

E un septembrie de dimineață...
E liniște în gânduri,
în vise,
în umbrele ce se estompează,
în brațele ce nu îmbrățișează,
în degetele ce scriu ceva fără importanță.

Nu este nici dimineață, nici septembrie...
Este ceva ce avem nevoie să definim
pentru a ne face viața mai ușoară,
este un cântec fără versuri scris pentru vioară.

E dimineață. Oare?