Before your waking up the walls are clear,
without a shadow of your earthbound blight,
the windows come to light without a sound,
the room is waking still from dreamless night,
the day is yet to write its story as a spear.
I see the wind comes crushing to the peak,
the mountains are the friends in sight,
the greens - the blanket on my right,
the other colours murmur in ancient Greek.
I barely speak weak in this midweek,
while sunlights through the curtains sneak;
The white verse with incidental rhyming
falling from the trees like an early storm
smells like coffee beans and bitter liquor:
Good morrow to the soul of thee, good night to me!
2018/08/23
2017/12/14
| O clipă de liniște |
Un zgomot asurzitor se-aude ca un zvon ce se-apropie năvalnic de urechile cartierului devenit amvon, de celulele blocurilor anoste ce arar simt altceva în afara schimbărilor de vreme sau a schimbărilor de generații ce-i trec prin uși într-un acest dute-vino continuu al vieții: reminescența ultimă a satului a ajuns iar la oraș pentru a umple piepturile de chemarea străbună a tobelor ce îndemnau stihiile naturii să lovească mai puțin sau invadatorii pământurilor să înțeleagă cum că aici nu crește nimeni cu frică alături de brazi.
Nu știu când să fi pierdut semnificația îmblânzirii ursului sau a plimbării acestuia pe la case, însă sensul pe care-l dau acestor ”plimbări” moderne este sămânța de copac ce ne-amintește că rădăcinile noastre îs întotdeauna într-un aici și în altă parte în același timp.
În pământurile trans și cis silvane, tobele acestea răsună amintind de mereu prezentul vrăjmaș extern, pe când vrăjmașul continuu prezent este propria ființă ce curge acele ancestrale conflicte în propriile vene, uitând a ne întoarce la cântecele primordiale ale primelor ginte.
Haotica dezordine originară a fost pusă într-o ordine divină prin care orbecăim totuși dezorientați. Quo vadis, homo?
Un regat pentru o clipă de liniște. Cu tobele arzând de chemări.
Nu știu când să fi pierdut semnificația îmblânzirii ursului sau a plimbării acestuia pe la case, însă sensul pe care-l dau acestor ”plimbări” moderne este sămânța de copac ce ne-amintește că rădăcinile noastre îs întotdeauna într-un aici și în altă parte în același timp.
În pământurile trans și cis silvane, tobele acestea răsună amintind de mereu prezentul vrăjmaș extern, pe când vrăjmașul continuu prezent este propria ființă ce curge acele ancestrale conflicte în propriile vene, uitând a ne întoarce la cântecele primordiale ale primelor ginte.
Haotica dezordine originară a fost pusă într-o ordine divină prin care orbecăim totuși dezorientați. Quo vadis, homo?
Un regat pentru o clipă de liniște. Cu tobele arzând de chemări.
2017/05/25
| Spring midseason |
I shall bid the lady to be in great tune,
While descending the sun and ascending the moon;
Take the rocks from my veins and my heart
And build a house - wall by wall, part by part.
No quietness for the flying eagles now
It's that time when my soul takes its bow
The hunting season starts in midafternoon
My ancient spirit is chanting the monthly rune.
Whom do I call to my table, whom do I cry for,
Whom do I speak to, who do I wait for on the shore?
Too many questions into this midseason of spring
While the answers are burning onto my left wing.
My right wing is praying to the Gods of the North,
Quiet - the rivers, and my chant from this time forth,
Only you at my table and this mountain - the priest,
The sky's opening its gates; tamed are the beasts.
While descending the sun and ascending the moon;
Take the rocks from my veins and my heart
And build a house - wall by wall, part by part.
No quietness for the flying eagles now
It's that time when my soul takes its bow
The hunting season starts in midafternoon
My ancient spirit is chanting the monthly rune.
Whom do I call to my table, whom do I cry for,
Whom do I speak to, who do I wait for on the shore?
Too many questions into this midseason of spring
While the answers are burning onto my left wing.
My right wing is praying to the Gods of the North,
Quiet - the rivers, and my chant from this time forth,
Only you at my table and this mountain - the priest,
The sky's opening its gates; tamed are the beasts.
2017/03/04
| Pathway | Cale |
A pale evening light:
a burst pathway
into a starry night.
_
Lumină palidă de seară:
o cale ivită
înspre o noapte înstelată.
a burst pathway
into a starry night.
_
Lumină palidă de seară:
o cale ivită
înspre o noapte înstelată.
2017/03/01
| Light |
Sleeping cigarette stubs
In the evening passing;
Interior (en)light(ment).
_
Chiștoace adormite
În trecerea de seară;
(I)lumina(re) interioară.
In the evening passing;
Interior (en)light(ment).
_
Chiștoace adormite
În trecerea de seară;
(I)lumina(re) interioară.
2017/02/28
| Equilibrium |
A house is crumbling,
A tree is blooming:
Spring equilibrium.
_
O casă se destramă,
Un copac înflorește:
Echilibru de primăvară.
A tree is blooming:
Spring equilibrium.
_
O casă se destramă,
Un copac înflorește:
Echilibru de primăvară.
2016/12/21
| Seară |
Cuvântul nedeslușit în piatră
grăiește-ntr-un glas străin
despre toată Zidirea în lut.
Scot iară apă din fântână
întru udarea de crucea
celor ce-au fost și se duc.
Umbrele se retrag în casă
la sorocul fix al cafelei
și al timpului pierdut.
Albastrul de noapte învăluie
petele neapărute pe soare
și glia cu-al ei glas mut.
La masa din colțul verandei
se trage cu nesaț din țigară -
zâmbește îngăduitor și tăcut
Dumnezeu; ne mai lasă o seară.
grăiește-ntr-un glas străin
despre toată Zidirea în lut.
Scot iară apă din fântână
întru udarea de crucea
celor ce-au fost și se duc.
Umbrele se retrag în casă
la sorocul fix al cafelei
și al timpului pierdut.
Albastrul de noapte învăluie
petele neapărute pe soare
și glia cu-al ei glas mut.
La masa din colțul verandei
se trage cu nesaț din țigară -
zâmbește îngăduitor și tăcut
Dumnezeu; ne mai lasă o seară.
2016/12/14
| The eye of the night |
I've wanted to tell a story, after stopping my plough
But the Moon wouldn't listen, neither Earth or Mars;
So, I've put my hands deep into the snow
And started to build a refuge for the stars.
I've made the owls guardians of the gate,
And sent the wolves to gather firewood,
While a barrel of red wine and some food
Would find, for themselves, a glass and a plate.
I'm speaking in a loud voice for the trees
That are fostering tonight the cold North winds,
But, by now, the silence is the only word
That the eye of the night would hear from above.
But the Moon wouldn't listen, neither Earth or Mars;
So, I've put my hands deep into the snow
And started to build a refuge for the stars.
I've made the owls guardians of the gate,
And sent the wolves to gather firewood,
While a barrel of red wine and some food
Would find, for themselves, a glass and a plate.
I'm speaking in a loud voice for the trees
That are fostering tonight the cold North winds,
But, by now, the silence is the only word
That the eye of the night would hear from above.
2016/10/17
| Unul câte unul | One by one |
Unul câte unul
Ne scurgem înspre infinit
Unde ne este singura casă.
-
One by one
We glide into the vast infinity
Where our only home is.
Ne scurgem înspre infinit
Unde ne este singura casă.
-
One by one
We glide into the vast infinity
Where our only home is.
2016/09/22
| Pasodoble |
I'm holding an open umbrella for both
While you're singing a song about the rain
The days are passing slowly by like an oath
That keeps our lives in the same wain.
While you're singing a song about the rain
The days are passing slowly by like an oath
That keeps our lives in the same wain.