Am răvășit toată casa căutându-ți privirea -
parfum de femeie.
Astăzi pe ordinea de zi este beția
(nu neapărat beția lirică)
și cum n-are sens să beau de unul singur
nu pot decât să-l iau pe Dumnezeu -
tovarăș veșniciilor fără sens ce vor urma.
„Alea iacta est!”;
începem să ne îmbătăm cu apă de ploaie -
Ce vrei? Vinul e scump și-n cer,
iar cursul valutar al disperării
fluctuează de la mine pân' la EL.
Ce ziceam? Ah, da! Ne îmbătăm cu apă de ploaie...
După primul pahar, EL:
„Va veni și ziua în care vor crede toți
într-un singur Dumnezeu.”;
Eu: „Mâine îmi voi vinde singurătatea
pe o privire de femeie.”.
După ultimul pahar, EL:
„Am impresia că m-am îmbătat de tine, neisprăvit ateu!”.
„Iar eu cred că m-am îmbătat de tine, Dumnezeu”.
Ne-am cheltuit și ultimii arginți
Să câștigăm un credincios sau o privire -
Dar nu se mai găsesc pe stradă sfinți,
Iar sufletu-mi nu răspândește parfumul de femeie.
În colțul străzii, Dumnezeu se vinde
Pe-o rugă preafierbinte de ateu,
Iar eu mă dau la schimb privirii tale
Femeie ce-mi îmbată simțul - parfum de Dumnezeu.
