Amiază mohorată de april...
Casetofonul urlă ca de obicei
Ploaia nu știu ce așteaptă
pe-acolo printre nori
de nu mai vine nici ea
Posterele mă privesc
cu aceiași ochi inerți
Iar eu te-aștept să-mi vii
zâmbind.
Lumina-întuneric revarsată de nori
îmi strigă :
”Auzi, băiete, nu crezi ca ești prea optimist
pentru o zi cu gesturi de toamnă?”
Inima mi s-a trântit pe prag -
Îmbufnată
te-așteaptă cu nesaț și dor;
Mâinile le-am trimis la cules
de parfumuri pentru camera noastră;
Picioarele aleargă în întâmpinarea ta
Dar tu stărui prin fața vreunei vitrine
Și nu mai vii.
