Tristeţea se-ngână cu ploaia din geam
Gândeşti durerile ce au trecut; arar
Îţi aminteşti de soare şi de primăvară
Dar ploaia-ţi desenează-n suflet toamnă.
Alergi spre căldura ascunsă în cer
Te împiedici pe lungul drum – şi greu
Te ridică speranţa şi zbori
Spre raiuri promise de îngerul tău
Şi-ţi regăseşti pământul plin de flori;
Pe umăr se aşează un soare binefăcător.
Mâine iar începe lupta printre nori…
Să nu laşi viaţa să treacă în pas alergător.
