Se strângeau toți de pe drumuri
pe când veacul se căznea
a se opri din mersu-i.
Și uite cum seara se lăsa peste sat
și nici pas de cer n-auzeai
cum se ducea la iernat
și nici glas de zăpadă
cum scârțâia sub ceasuri.
||
They were all coming back from their roads
while the century was striving
to stop itself from going.
Behold as the evening falls over the village
with a soundless step of the sky
while walking towards its overwinter cot,
with no voice of the snow
that was crunching under the hours.
