Sometimes, having a strong desire for a strict order on our itineraries, we cut straight lines on the waters or along the lands without noticing how, for so many times, we pass along the center of the universe; the universe smiles and paves the way for our future trips, waiting patiently for the next encounter.
||
Câteodată, din prea multă nevoie de ordine în drumurile noastre, ne tăiem linii drepte pe ape ori de-a lungul pământurilor fără a băga de seamă cum trecem de-atâtea ori prin centrul universului; universul zâmbește și ne înlesnește accesul înspre viitoarele drumuri, așteptând răbdător următoarea întâlnire.
