La 5 dimineața poeții compun.
La 5 dimineața se inspiră adânc parfumul femeii de alături,
se ascultă raggae,
se pune de cafea
și-apoi se întoarce lângă acea femeie cu miros de boabe prăjite de catifea.
La 5 dimineața încropești o poveste fără sens
pe care vei ține cu tot dinadinsul să o spui la mulți.
La 5 dimineața se coc vise la foc mic,
la scârțâit de pix pe o foaie cu vreo 3 începuturi nereușite de poezie,
la zgomot de cafea vărsată pe aragaz.
La 5 dimineața se sare din pat cu bucurie-n obraz
și se trezeste iubita cu un sărut,
după care pui iar de cafea;
cea anterioară e devenită deja lut.
La 5 dimineața prezinți o grozavă nebunie
de a face dragoste cu Femeia,
de a trezi tot cartieru' cu zdrăngănit de mandolină
și de a declama versuri amestecate din Shakespeare
sub ferestre-adormite de ger...
La 5 dimineața se fac schimburi subtile de împărății
contra pachete valoroase de foi amestecate cu fum
or cești aburinde cu un tare parfum
însoțite de detașarea specifică unui alt început de drum,
deschiderii unui alt volum.
La 5 dimineața se fumează gândurile anterioare nopții,
se fac ultimele planuri de cucerire a acelorași vecini de metrou,
se adună și se scad la bursa de valori sentimentale vechile și noile prietenii.
La 5 dimineața iubita ascultă atentă ce ai de sporovait
pentru că tocmai a ațipit,
iar respirația-i usoară arată că ce spuneai
avea importanța unui soare asfințit într-un tablou ruginit.
Zorii compun poeții;
niciodata viceversa...
Iar cele 5 ore ale dimineții inspiră adânc
din poezia parfumului lor.
Ascunse după un deal,
metaforele așteaptă cuminți,
o oră potrivită pentru o rimă inegală între păcătoși și sfinți.
