Azi poezia începe, dar nu se sfârșește;
Începe din mine și se sfârșeste în...cine!?
Nu mai cunosc, nu mai miros
Căderile-n pustiu or regăsirile în mare
Și dacă-mi cauți în cunună vreun răspuns
Se va găsi un mare semn de întrebare.
Poezia de azi e lespede de piatră
Nu-i caldă nimanui,
Nu dă nicicui o rimă drept răsplată.
Azi, poezia este tristă -
Nu trebuie citită pân' la capăt,
Deși printre atâția spini un Dumnezeu există,
Iar mâinile se regasesc pe după cruci
Surori de-același glas în ruga binecuvântată.
Ce-ascunzi în suflet, o, străine,
Ce vrei s-arăți de dincolo de-oglinzi?
De ce te-apropii-atât de rar de tine
Dar frate ești cu iadul... și te stingi!?
Azi versul n-are sens, azi cad toți munții;
Pe drumuri de câmpie se adâncește marea,
Cuvintele mi-s albe ca anii mei cărunții -
Se-ngroapă pe sub cerurile frunții - depărtarea.
