Îmi salut îngerul în fiecare dimineață,
el nu are însă voie să vorbească;
pregătesc cele două cafele și aduc și dulceață
și-apoi monologhez așteptând răspunsuri despre viață.
Îngerul nu știe rime, nu știe suspine,
dar simte ce-i dai pe post de zâmbet,
de lacrimi nu se bucură - lui ii place ploaia
și stă în balcon cu mine când îmi fumez țigara.
Îngerul refuză să-și calce jurământul;
el mă urmează de-aici până la mormântul
ce va fi la sfârșit în albia mării - și-apoi,
și-apoi iși ia paltonul pentru ceruri noi.
