Nebunie temporară

Lolita-i cam nebună,
dar mai nebun e cel ce-o iubește
când ea-i doar furtună
el stă pe margine și privește
cum viața-i ca o mână
îl strânge de gât și-l atârnă
de ceruri nesentimentale de sârmă
și-apoi se-apucă de tună, de tună...