Nu am mai scris demult, tare demult -
trăiesc uitare de cuvinte;
parcă am uitat să dau,
să dau cuvintele de prisos cerului -
să ți le aduc în dar.
Ți-aș spune tot ce am uitat pe prispe, pe bănci,
pe anotimpuri întinate de talpa bocancului meu.
Ți-aș aduce o cutie mare fără pereți -
aș umple-o cu migdale amare și cu mulți scaieți.
Ți-aș aduce scoici cu glasuri pline de furia mării;
ți-aș cere la schimb adâncul uitării.
Ți-aș scrie toate poemele de vers alb
traversate cu mine pe la roșiile semafoare
ale străzilor luminate de uitare.
Da, da - vreau atât de mult să uit
pentru a-mi aminti iară și iară de o zi.
Tu ce ți-ai aminti?
