M-am trezit în valuri de soare;
ninsese (cât casa) a lumină şi-a mare.
O zi friguroasă asteaptă frumos împachetată
dincolo de colţul geamului; de sub pervaz
ghioceii au răsărit deja
semn că zâmbetul nu şi-a uitat moaca şmecheră
sub plapuma de melancolie...
Oleacă de alb, ceva culoare,
un minuscul val, o piatră de hotare...
Vă alege destinul cam ce vrea; dar
azi vă luaţi singuri - e gratis şi e virtual.
Vă îmbrăţişez măi copchii, măi...
Dacă protestaţi spunând că nu mai sunteţi copchii,
nu vreau să mai aud de voi. Hai la ferestre!
Pentru femininele noastre - reverenţe!
Da' serviţi azi, măi copchii, nu mâne!
