Da, da... este o zi aiurită, parcă fugărită -
Soarele stă să răsară dincolo de luna clară,
Parc-ar fi ceva căldură, parc-ar fi ceva cu ură;
E cam clar - se cere îmbraţişare în bătătură.
S-ar sta pe prispă la poveşti, dar cin' să le asculte?
Lumea e-adâncită-n fantasme proprii de timpuri trecute.
Gândeşti că prietenii aduc aroma lipsă din cafea
Dar cum poţi să descoperi ce-ai căpătat deja?!
Da, da... Nu e rimă-n versuri şi soarele e mut
Se-amestecă visele cu-o melancolie enervantă,
Iar noi stăm pe acoperiş la o prajeală constantă
De-amare poveşti - toate trăite la sud de sud.
În nord s-a întâmplat o singură-ntâmplare -
Coliziunea dintre mările noastre interioare;
Acum ne numărăm o rană, două tăiate de-un cuvânt
Și ne vindem pe-o rimă tot ce-avem mai sfânt.
