Ah, ce-mi place când ești igrasie!
Te strâng de pe pereți cu multe pensule și lopeți,
Apoi te lipesc de garduri să te usuci la soare...
Nu, nu... nu răcoare! Soare!
Apoi te dezlipesc și te alipesc
Iar peretului meu plin de igrasie -
Doar trebe să mă zvârle și pe mine cineva pe un gard!
Și uite-așa ne petrecem verile cu burtica la soare,
Iar iernile - alipiți unu' de altu' -
În așteptarea anotimpurilor care au nevoie de aer condiționat de oraș -
Că, deh - modernitatea târăște multe rahaturi după ea
Fără de care nu ar putea trăi or lăcrima;
Mama ei de legionară... or barbară!
Ce mă amuză însă
Sunt anotimpurile "in between" -
Ce dracu' facem primăverile și toamnele?
Scriem despre semințe de floare, despre nouri de disperare...
Ah, despre depresii - m-am prins (într-un târziu)!
Da, da... Multe rău în bagaje, mai ales - toamna!
Eu zic să le pregatim
O petrecere mare
Când dă prima zăpadă
Și să le facem vânt pe pârtie;
Ducă-se!
Te-aștept pe acel perete binecunoscut;
Nu întotdeauna -
În fiecare zi!
