Lunea - mă răsfoiesc prin pagini ascunse de praf
Adun și scad priviri ce mi-au fost date-n drag,
După Vivaldi or Chimaira mai ascult și-un Mozart
Și-agăț apoi la uscat - amintirile - de-un colț de gard.
Lunea - se spune c-ar fi zi de începuturi
Deși de-abia atunci se sfârșește săptămâna anterioară
Cu discuțiile "grele" pe post de răsărituri,
Cu persoanele dragi care au plecat puțin să moară.
Lunea nu scriu cu rime-mbrațișate or cu fulgi de nea
Prefer să stau la o vorbă cu ursitoarea mea
Ades o păcălesc spunându-i că azi dorm toată ziua
Și nu mă mai minte cu destine ghicite-n cafea.
Lunea nu îmi sun iubita - nu vrea să știe de mine:
Are sedințe de spiritism cu zâmbete or suspine,
Iar eu o distrag cu glume ieftine or prea lumești
Când prin jur se moare - serios - de glonț, nu de povești.
Lunea - m-agăț la uscat de orice gard ivit în cale
Ascult în vânt dacă Vivaldi cântă de vreun anotimp
Ori crengile de piatră ce-mi bat în geam rapid
Mă seacă de-orice cânt și lasă-n urmă o-ntrebare.
