Despre tine nu pot vorbi decât așa:
te întrupez din vise - când visele sunt flori
și te respir în clipe când limita nu-i cerul
plin de tunet, de umbre și de nori.
Te întrupez din palme - ruga mea de soare;
pe cruce e profetul și singur îi e dorul
de pașii spre credința cu care l-au omorât poporul...
credințele-s cuvinte, tu ești cuvânt al meu
punte ca o pecete între pământ și Dumnezeu.
Și curg din ochii-ți ape în ropot de ghitară
culoare este-al tău zâmbet pe corzi de primăvară,
povești din alte timpuri vin îngeri să-ți asculte -
de sub ferești te strig în clipele tăcute.
Te întrupez pe pernă - când visul e născut
te-nchipui ram de verde în cântecul de lut
ce zămislit-a versul cu rima-mbrățișată
între-o rugină frunză și-o roză fără pată.
