Plouă parcă ninge, ninge parcă plouă,
Sufletul se-ntinde pe jumătăți de rouă;
Ademenește visul focul de prin sobe
Și-adormi trezind cu șoapte îngerii în robe.
E-atâta soare-n lumea ta de detașare
Îngeri îți cată gândul plecat la plimbare,
Ploaia rămâne agățată în ferești
Zâmbetu-ți aduce-aroma dulce de povești.
E-un contur de dimineață în pânza vieții tale
Ciudate forme desenezi pe prispele în soare,
Ades ademenești și îngeri să-ți zâmbească...
Pe pânza ta e-atât de multă dimineață.
