Motto: "Rostul inimii e să devină imn." (E. Cioran)
Se-aprinde valul într-un pustiu apus
Trăiesc bucăți de viață ce s-au cam dus
Arunc vălul de noapte între ochi,
iar tu trezești un soare și mă-ngropi.
Se-aude dangătul de mugur înflorit
cum bate miez de viață înzecit
La cimitir cu inima îți fugi degrabă
să îmi dezgropi speranța moartă.
Se stinge liniștea în seară
zgomot de suflet se-aude cum tresară
În umăr vin atingeri moi de înger
tot cerul plânge ca un mare uger.
Se-nchină moartea nopții ce o cheamă
În piept eu îți răsar întâia oară
Și mă îndemni să povestesc de visul -
de zboruri și de gusturi - despre paradisul.
