Câteodată,
Când mă cert cu tine
şi mă trezesc din somn,
(Şi mă întreb, ştii bine,
de ce nu tac – să dorm)
Când speranţele
s-au bătut singure pe cruci,
Iar degetele - atârnă - vineţi-sângerânde
pe umărul meu,
Îmi pare-atunci
că ochii tăi adânci
Îmi mângâie obrazul
cu iertări .
Câteodată,
când îţi aduni neliniştile
Şi te iei la trântă cu viaţa,
(Şi mă intrebi: de ce nu eşti aici,
de fiecare dată, dimineaţa?)
Când iconiţa din perete
şi cheia de pe piept
Nu-ţi dau dezlegare
pentru toate răspunsurile,
Pun atuncea al meu suflet
pe coarde de ghitară
Şi curg spre tine
flori din toate anotimpurile.
